Ce banc îl făcea să râdă pe Ceaușescu: „Toți îmi făceau semne să tac, dar la tupeul meu, am spus”!

Nicolae Ceausescu

Înainte de ’89, bancurile reprezentau o modalitate foarte la îndemână a oamenilor de a refula. Regulile stricte, nedreptățile și neajunsurile le luau în râs și astfel reușeau să treacă mai ușor peste ele.

În articolul de astăzi, vorbim despre lumea fotbalului de dinainte de 1989, povestită de Mitică Dragomir, despre relația sa cu Securitatea, dar aflăm și ce banc i-a spus acesta lui Ceaușescu.

Înainte de 1989, Mitică Dragomir a reușit să-și croiască drum printre cei privilegiați, deși provenea dintr-o familie săracă.

Ajuns președinte la formația brașoveană Victoria, acesta nu a rămas străin de blaturile care se făceau la nivelul primei ligi:

Întrebat de reporterul GSP dacă înainte de 1989 se făceau mai multe blaturi ca în prezent, Mitică Dragomir a negat:

„Puteai să faci ceva fără să ştie un prim-secretar sau ministrul de resort?! Nu mai ieşeai toată viaţa din puşcărie, cine avea curajul ăsta? Eu nu am trântit niciun meci în viaţa mea. Am încercat, dar n-am putut.

Am încercat când eram la Victoria, într-un meci cu Craiova, era să ne ia şi banii, să ne şi bată, noroc că m-am prins la timp. Eu nu am participat la niciun joc aranjat. Vă dau cuvântul meu de onoare, de cinste şi de om. A, că ştiam tot ce se întâmplă, că am încercat şi eu…

Toată lumea voia să te înşele şi să-ţi ia banii. Şi să joace corect. Că s-a întâmplat să iasă golgeter Cămătaru, asta, da! Că mai făceai de-aşa natură, de exemplu dacă eram la Victoria, când jucam cu Dinamo, trebuia să nu batem. Asta, da! Pentru că erau echipe departamentale şi totul se făcea la nivelul şefilor, nu la nivelul meu,” a povestit Dumitru Dragomir.

Un episod mai puțin cunoscut în prim planul căruia a fost fostul președinte al LPF a fost cel în care a fost pus de Nicolae Ceaușescu să recite un banc.

„Tremurau toţi, că le era frică. Toţi îmi făceau semne să tac, dar la tupeul meu am spus,” rememorează Mitică Dragomir.

Bancul pe care Mitică Dragomir i l-a spus lui Ceaușescu:

„Pe o navă s-au întâlnit Kennedy, Hruşciov şi Ceauşescu. Şi, mâncând ei, au zis „Să vedem care-i cea mai curajoasă naţie din lume!”. Kennedy i-a spus „John, aruncă-te în ocean, ia cuţitaşul meu şi să-mi scoţi un rechin pe punte!”.

John s-a aruncat în ocean, pac, pac, pac, scoate doi rechini pe puncte, iese fără o mână. Hruşciov spune „Alioşa, ia aruncă-te tu în ocean, ia lama asta şi să-mi scoţi trei rechini!”. Poc, poc, poc, poc, scoate trei rechini pe punte, iese fără două picioare şi fără o mână.

Toată lumea „O, ce curaj, o, ce curaj!”. Vine Ceauşescu după ce mai trage o ţuică. „Băi Mitică, ia aruncă-te în ocean, ia lingura asta, vezi dacă scoţi vreun peştişor să nu ne facem de râs cu americanii şi ruşii!”. La care ăla zice «Intră, bă, dumneata!, nu vezi că-i apa rece?!”.

Citește și:

Revista Presei