Postul Paştelui, numit şi Postul Mare, este cel mai lung post de peste an şi poate cel mai greu de ţinut. Doar adevăraţii credincioşi reuşesc să nu mănânce de dulce până la Învierea Domnului. Cu toate acestea, şi cei care ţin post, conform calendarului ortodox, reuşesc de multe ori să facă o serie de greşeli majore care îi împiedică să poată spune, cu adevărat, că au ţinut marele post.
Iată cele trei greşeli majore pe care mulţi creştini le fac în Postul Paştelui, fără să îşi dea seama, chiar dacă spun că ţin post şi se pregătesc de marile sărbători. Despre ce este vorba aflaţi în rândurile de mai jos.
Se spune că adevăratul post creștin, indiferent dacă vorbim de cel despre cel ortodox sau catolic, înseamnă să renunți la ceva „lumesc” pentru a te putea concentra pe rugăciune, pe relația cu Dumnezeu. Acest lucru este tradus, pe de o parte, prin renunțarea la mâncare, deoarece există o credință că spiritul este mai puternic dacă trupul este slăbit, însă avem nevoie şi de rugăciune şi credinţă deoarece postul trebuie să meargă în această direcţie. Astfel, rugăciunea și umilința sunt necesare și, dacă nu obișnuim să ne comportam astfel în tot timpul anului, trebuie să o facem măcar în această perioadă, altfel nu avem niciun beneficiu dacă renunţăm doar la mâncărurile de dulce şi nu ne dăm silinţa să ţinem post în adevăratul sens al cuvântului.
„Nu trebuie să știe stânga ta ce face dreapta” este o expresie care își are rădăcinile în Sfânta Scriptură. Este motivul pentru care postul nu trebuie să devină motiv de laudă. „Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc”, scrie Evanghelistul Matei la capitolul 6, versetul 16, lucru care ar trebui urmat îndeaproape de creştinii români.
Nu putem spune că ţinem post dacă înjurăm, bârfim sau ne bucurăm de răul altuia. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile rele pe care le facem zi de zi, motiv pentru care acestea trebuie evitate în perioada postului. Conform Bibliei, ele ne fac rău nouă, dar și celui de lângă noi. Mai mult, prejudiciul adus celuilalt este la fel de important că cel adus nouă.
