Clementinele au ajuns să fie mai consumate decât portocalele în timpul sărbătorilor de iarnă. Sunt preferate de români pentru că sunt mai ușor de desfăcut și sunt puțin mai dulci.
Deși le consumăm în cantități industriale, puțini știu de unde vin clementinele și cine le-a inventat. Se spune că clementinele ar fi fost descoperite accidental, prin hibridizare, de către părintele Clément Rodier, în 1902. Rodier era un monah francez agronom de la sfarsitul secolului al XIX-lea, membru al unei comunitati crestine, se ocupa cu gradinaritul si de plantatiile dintr-un orfelinat aflat in Misserghin, orasel algerian din regiunea Oran.
Împreună cu botanistul Louis-Charles Trabut, care era presedintele Societatii de horticultura din Algeria, i-a venit ideea sa incruciseze un mandarin cu un portocal, potrivit Direct Matin.
Inițial, fructul s-a numit „mandarineta”, apoi „clementina”, la initiativa botanistului Louis-Charles Trabut, ca un omagiu adus „fratelui Clement”.
48.800 mg de vitamina C, 0.600 mg de niacină și 0.200 g de tocoferol.
Mineralele pe care 100 de grame de clementine le conțin: potasiu (177 mg), calciu (30 mg) și fosfor (21 mg).
Sunt formate din 86% apă și fibre. Acestea ajută foarte mult în procesul de digestie și au un aport deosebit la micşorarea colesterolului din sânge. Fibrele şi potasiul ajută în procesul de detoxifiere. Clementinele mai sunt utilizate în tratarea urticariilor și previn formarea cheagurilor de sânge.
Clemnetinele nu conțin sâmburi, așadar, pot fi înmulțite doar prin altoire. Acestea rezistă mai mult decât mandarinele și își păstrează aroma.