Toggle Menu
  1. Home/
  2. Panoul de onoare/

Învățătoarea din Bacău care a creat un orar personalizat pentru elevii săi: ”Cred în învățarea bazată pe bucurie mai mult decât în orice altă strategie”

  1. Home/
  2. Panoul de onoare/

Învățătoarea Geanina Spiriduș este la a treia promoție de copii care descoperă că școala poate fi un loc în care vii cu plăcere. Este o învățătoare care crede în învățarea bazată pe bucurie. Împletește programa școlară cu non-formalul și aduce la ore activități în care copiii învață prin joacă, fac experimente, dansează. Orele de Matematică și Română pot fi și altfel, nu numai teorie. ”Dai o structură, o culoare, un miracol orei încât copilului să i se pară că este altceva”, spune învățătoarea care a creat un ”orar personalizat”: în fiecare săptămână, elevii au o zi specială. Joi a fost Ziua Prieteniei.

Geanina Spiriduș sau ”Doamna steluțelor”, cum au numit-o copiii, este învățătoare la Școala ”Ion Creangă” din Bacău. Are 45 de ani și este de 28 de ani în învățământ. ”Cred în educația cu și prin dragoste, în învățarea bazată pe bucurie și în împletirea formalului cu nonformalul. Secretul unui învățământ de succes este în relația cu părinții, practicarea cu pasiune a profesiei și creșterea motivației copiilor pentru studiu”, mărturisește Geanina Spiriduș.

Învățătoarea are acum clasa a III-a, Clasa Steluțelor, în care 31 de copii se ghidează după un motto – ”Deschide-ți inima!”, au un imn, dar și un cuvânt de aur – ”Respect”. Este clasa în care elevii se bucură de Ceaiul matematicienilor, citesc și povestesc la un ceai în Clubul de lectură, fac experimente la Clubul Cercetătorilor și învață cât de prețioasă este prietenia de… ”Ziua Prieteniei”.

În fiecare an, Geanina Spiriduș alege ”o strategie” prin care vrea să îi facă pe copii să vină cu drag la școală. ”Este o strategie pe care o folosesc de câțiva ani de zile și funcționează pentru că, în sistemul acesta de învățământ înnebunit de tot și de toate, dacă nu îți faci o strategie de dezvoltare personală, nu te mai poți duce nici tu cu plăcere la școală, dar nici copiii”, ne spune învățătoarea.

Practic, la începutul fiecărui an școlar, învățătoarea stabilește, dincolo de programa școlară, ”un obiectiv de dezvoltare personală, un fel de umbrelă”: ”Fiecare an are motto-ul său și un obiectiv principal pe care îl folosesc în dezvoltarea personală a copilului. De exemplu, ei sunt acum clasa a III-a. Anul acesta, motto-ul este ”Deschide-ți inima” și scopul meu principal, deasupra tuturor obiectivelor programei de clasa a III-a și a metodelor de rezolvare a problemelor, este să-i învăț să-și gestioneze emoțiile. Avem și un orar personalizat, dar pentru că este multă materie la clasa a III-a, nu îmi mai permit ca anul trecut să am în fiecare zi. Atunci am în fiecare săptămână. O dată avem Ceaiul Matematicienilor, următoarea săptămână este Clubul de lectură, apoi Ziua Prieteniei. În fiecare săptămână avem o zi pe care o intitulăm sub forma unui Club sau a unei Zile cum a fost cea a Prieteniei”.

Învățătoarea povestește că anii trecuți, la clasa pregătitoare, I și a II-a, putea în fiecare zi să fac acest tip de activități, fiind mai puțină materie: ”Orarul nostru era așa: Ziua Mulțumirii luni, Ziua Bucuriei marți, Ziua Înțelepciunii miercuri, Ziua Ciocolatei vineri, Ziua Sincerității joi. Și copilul când venea la școală, știa că nu are Română, Matematică, el știa că are Ziua Sincerității.

Dascălul spune că toate activitățile pe care le desfășoară în clasă au un scop, acela de a-i motiva pe copii să învețe:

”Noi suntem Clasa steluțelor. Am ales conceptul de lumină să știe și copilul, după cinci ani de stat cu învățătoarea, că mintea lui primește lumină și dă lumină mai departe. Anul trecut a fost ”Fii înțelept și strălucește”. Scopul a fost să cresc motivația școlară, să învețe să fie înțelept, nu să învețe că îi trebuie notă sau că îl obligă cineva. Avem un cuvânt al clasei, avem o simbol al clasei, avem o stea a clasei…. E atât de personalizat totul încât școala lor, clasa lor, totul e al lor, atât de bine imprimat ca să poată veni cu plăcere la școală. Eu, personal, cred în învățarea bazată pe bucurie mai mult decât în orice altă strategie și asta funcționează. Altfel nu am nicio șansă. Când pleacă la gimnaziu, asta se întâmplă. Scade motivația pentru învățare. Nu e problema că sunt adolescenți, nici că părinții nu îi mai supraveghează… Scade motivația pentru învățare și crește motivația pentru altceva. Dacă noi am ține motivația pentru învățare sus, bazată pe bucurie, care dă rezultate….”  

”Dacă te-ai certat cu colegul de bancă, te doare mai tare decât dacă ai luat o notă mică la test”

Joi, 14 februarie, elevii au celebrat în clasa lor Ziua Prieteniei. Și la ora de Matematică și la ora de Română, cuvântul-cheie a fost ”prietenie”.

”Am profitat de faptul că a fost Valentine’s Day. Ei sunt mărișori de acum, au emoții, au simpatii și atunci trebuie învățați să dezvolte prietenii sănătoase. Sub acest pretext, am cumpărat cu părinții o agendă foarte drăgălașă ca să îi învăț să își planifice timpul pentru că, le-am explicat, ei nu au timp pentru prieteni, nu gestionează timpul de muncă, timpul de teme, timpul de școală și atunci risipesc timpul și nu le rămâne pentru joacă. Și dacă ei vor învăța cu aceste agende să gestioneze timpul, pot să-și facă timp și pentru joacă și pentru prieteni. Dacă în fiecare zi scrii tabletă, tabletă, tabletă, observi că e prea des și prea mult. Dacă eu îți spun stai prea mult pe tabletă, atunci tu nu mă crezi. Dar dacă tu scrii în fiecare zi, îți vei da seama că stai prea mult timp”, spune învățătoarea.

Cursurile de joi au fost în fapt un proiect integrat pe Ziua Prieteniei. La ora de Matematică, unde au avut metode de rezolvare a problemelor, învățătoarea i-a învățat să lucreze ca între prieteni: ”În loc să îi împarți pe grupe, pe echipe, individual, cum se face în mod normal la ora de Matematică, gestionezi un pic altfel cuvintele, expresiile, timpul și manipulezi pozitiv: ”Tu cu cine ești prieten?” ”Cu Alexandru.” ”Bine, voi doi faceți împreună problema asta”. El simte că a petrecut timpul cu prietenul, nu că a rezolvat problema pe care i-a dat-o învățătoarea.

La ora de Română, am avut text pe bază de, am avut substantivul… Ce este în orar, dar dai o structură, o culoare, un miracol orei încât să i se pară că este altceva. Ne-am făcut ora de Română, dar integrat, cu dezvoltare personală, cu elemente despre prietenie astfel încât să rămână concretizată ideea de prietenie. Au ales un citat -”Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali” și am concretizat cu ei că cea mai mare nevoie a lor când sunt la școală este să aibă prieteni. Dacă te-ai certat cu colegul de bancă, te doare mai tare decât dacă ai luat o notă mică la test. Așa s-a desfășurat ora de Română”, povestește învățătoarea.

Ziua s-a încheiat cu ora în care copiii au primit agendele și au vorbit despre planificarea timpului, dar și au dansat și s-au distrat: ”Au dansat muzică de toate genurile… și populară, și horă. Pentru această zi au ales ca imn Compact, Cântec pentru prieteni.”

O ceașca uriașă, plină de povești

La Clubul de lectură, copiii citesc și povestesc la un ceai. ”Avem o structură foarte drăgălașă. Eu nu am găsit altă metodă să îi determin să citească de plăcere decât în felul următor: la clasa pregătitoare, în prima zi de școală, eu i-am așteptat cu o ceșcuță mică, mică cât degetul, cu ceai de tei și cu nuci de la bunica, și le-am explicat că statul de vorbă nu e ceva de urlat, iar cititul nu e ceva de plâns că te obligă cineva. Pui cănița lângă tine și stai și te bucuri. Când avem Clubul de lectură, fiecare își aduce cea mai frumoasă cană (de fapt ei și le țin în dulap la școală), își fac ciocolată caldă sau ceai pentru că avem aparat în clasă.

Așa i-am învățat: țineau ceașca lângă ei și trebuiau să citească în gând, cu plăcere, tot timpul le spuneam asta, până terminau de băut. Și așa au învățat să bea și ceai, așa au învățat să și citească. Citesc mult, mult, și cu bucurie. Avem în clasă o ceașcă uriașă pe care o umplem cu cărți. E o oră pe care eu o pierd în săptămâna aceea pentru că ar trebui, poate, să predau, dar este o oră la care nu renunț, o recuperez prin efortul meu și al copiilor pentru că, dacă renunț la ea, nu am suport pentru toate celelalte ore. Ei au o mare bucurie, ei abia așteaptă să vină Clubul de lectură. Uneori citim, alteori povestim, schimbăm impresii, ”bârfim” despre personaje, ce a mai făcut dl Goe… Noi le mai numim știrile de la Clubul de lectură. Dacă au citit ”Jurnalul unui puști”, ce a mai făcut puștiul…”

Ziua experimentelor

Săptămâna viitoare, copiii se vor întâlni la Clubul cercetătorilor, unde fac experimente științifice. ”Toți au halate albe, făcute din cămăși mai mici sau mari ale părinților, peruci cumpărate de pe ici de pe colo, niște ochelari haioși și își mai pun ei niște insigne pentru că mascota clubului este Profesorul trăsnit. Practic este ora de Științe în care copiii învață. Învață teorie și fac și practică și experimente. O dată pe lună, suspendăm teoria, iar, în fața clasei, cine s-a pregătit, cine vrea, cine este curajos, dar de obicei e bătălie, prezintă un experiment științific pe care l-a exersat acasă”, povestește dascălul.

”Eu cel mai mult cu părinții muncesc”

În școala de astăzi, spune Geanina Spiriduș, ”rar găsești câte un învățător care nu face și care nu este pasionat”: ”Poate nu face atât de mult și atât de des. Depinde un pic și de personalitatea acestuia și depinde și de părinți. Pentru că toate aceste activități presupun niște cheltuieli. Părintele trebuie să te respecte în primul rând pe tine ca și învățător. Dacă nu te respectă, nu face ce îl rogi.”

De altfel, învățătoarea pune un accent mare pe colaborarea cu părinții: ”Eu am un pic de experiență pentru că, de-a lungul anilor, mi-am concentrat atenția pe partea de formator, de mentor. Cea mai mare muncă pe care eu o fac nu este cu copiii, este cu părinții. Eu cel mai mult cu părinții muncesc. În fiecare lună ne întâlnim, explicăm… Facem proiecte pentru ei și acest lucru îi determină pe părinți să fie atenți la copiii lor, la temele acestora… Stai de vorbă cu părintele, fă-l pe el să se simtă important și bucuros că are un copil și că, împreună cu tine, are treburi de făcut cinci ani.”

”Dacă azi vorbești, mâine mângâi, poimâine lucrezi, nu se poate să nu iasă ceva”

În ceea ce privește metodele non-formale, învățătoarea spune că le aplică de trei promoții și acestea dau roade: ”Am observat de ani zile, de cel puțin trei promoții de când eu exersez lucrul acesta, că merge. E într-adevăr un pic de cheltuială… Eu nu spun că nu e greu în învățământ și nici nu spun că suntem bine plătiți și nici nu spun că sunt mulțumită, dar spre deosebire de alte segmente, noi chiar mai putem face ceva.

Noi chiar putem schimba ceva, chiar se poate vedea ceva în urma noastră. Agricultorul pune o roșie și nu știe dacă iese sau nu. Dar dacă tu te duci acolo și azi vorbești, mâine mângâi, poimâine lucrezi, răspoimâine zâmbești, nu se poate ca la final să nu iasă ceva. Eu cred în acest lucru și încerc în jur să influențez populația didactică pozitiv”, spune Geanina Spiriduș.

Ioana