În perioada aceasta, leurda este la mare căutare datorită multiplelor beneficii pe care le aduce organismului. Pentru că are un ușor iz de usturoi trebuie consumată cu multă atenție de cei care au probleme cu colonul sau stomacul. Trebuie sublinat, însă că este mult mai bine tolerată decât usturoiul.
Lunile martie și aprilie sunt cele mai potrivite pentru recoltare, iar frunzele adunate trebuie să fie fragede. Se folosesc foarte mult ca și condiment pentru diverse mâncăruri. Atenție, însă dacă planta îmbătrânește, gustul începe să fie usturător.
Dintotdeuana leurda a fost considerată un leac al naturii. Aceasta ajută la curățarea organismului de toxine şi ajută la întărirea sistemului imunitar. ”Este foarte harnică, practic când a dat colţul ierbii leurda este deja mare. Creşte din abundenţă în pădure, fiind o plantă endemică, ce se diseminează singură în flora spontană. Leurda este bogată în vitamine, în substanţe care distrug agenţii patogeni ai tubului digestiv; practic este un dezinfectant al organismului. Usturimea provine de la aceeaşi substanţă pe care o găsim la usturoi. Atenţie, ea devine iute când îmbătrâneşte”, spune cercetătorul Costel Vânătoru într-un interviu pentru Adevărul.
Leurda conţine, de asemenea, carotenoizi, vitaminele A şi C, vitamine din complexul B, levuloză, ulei eteric complex, săruri minerale, calciu, fier, fosfor, natriu, magneziu, cupru şi proteine. Are efect depurativ, detoxifiant, antiseptic, antiviral, antimicrobian, rol imunomodulator, acţiune antihipertensivă, vasodilatatoare periferică, hipocolesterolemiant, antitrombotic, fluidifiant sanguin şi antiplachetar sanguin, acţiune bronhodilatatoare, expectorantă şi antitumorală. Sub formă de infuzie sau decoct, leurda este indicată în hipertensiune, ateroscreloză, scade nivelul colesterolului, insuficienţa biliară, afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, insomnie, ameţeală, depresie, gută, boli cardiace, boli gastrointestinale, dizenterie, paraziţi intestinal, afecţiuni ale plămânilor, gripă sa cefalee.
În uz extern, sub formă de cataplasme sau comprese, leurda ameliorează simptomele leziunilor cutanate cronice, scrufulozie, herpesului, furunculelor, eczememelor sau durerilor reumatice. Pentru alimentaţie şi preparare în stare proaspătă, se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie şi aprilie. ”Trebuie mare atenţie când o culegem, pentru că frunza este foarte asemănătoare cu cea de mărgăritar, care este toxică. Le diferenţiem prin izul de usturoi al leurdei şi frunza mai lucioasă a mărăgăritarului”, spune Costel Vânătoru.
Se taie cu un cuţitaş, pentru a nu scoate afară planta cu tot cu rădăcină, care trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei. Pentru o porţie delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, se taie mărunt şi se pun într-un castron. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se consumă în maxim 30 de minute de la preparare. Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi, dimineaţa, la prima masă, înainte de a începe să consumi altfel de alimente. Este extrem de bine tolerată de ficat şi, deşi are un puternic miros de usturoi, nu dă respiraţiei izul neplăcut ca în cazul usturoiului. Leurda are însă şi câteva contraindicaţii. Consumul acestei plante nu este recomandat în perioada alăptării deoarece poate modifica gustul laptelui matern.
