Review. Era una dintre acele seri, în care aveam chef să văd un film bun la cinematograf. Așa că fără să stau să analizez prea mult trailerele, am mers la Afi. Aveam și un voucher, care s-a dovedit a fi mai degrabă o păcăleală de marketing marca Cinema City (două bilete gratuit, care de fapt erau doar unul la preț aproape dublu) și mi-am zis că n-am cum să nu găsesc o producție rezonabilă dintre cele care rulau.
Ajunsă în fața casierei, am constatat că singurul film la care puteam cumpăra bilet la acel moment era Spider-Man: Far From Home, 3D. Părea tot ce nu-mi doream, dar am zis să gândesc pozitiv. Adică ce poate fi atât de rău? Desenele animate cu Omul Păianjen nu m-au captivat niciodată, preferând mereu Sailor Moon, dar filmul n-are cum să fie atât de prost. Am și popcorn și cola, sigur mă relaxez, m-am îmbărbătat singură.
Oh well, începutul a fost unul banal spre plictisior, dar acceptabil. Până când a început acțiunea. Un monstru ieșit de undeva din ape, o hologramă, ar fi trebuit să mă sperie sau măcar să mă facă să tresar, căci voia să-i ucidă pe actorii principali din film, al căror nume l-am uitat între timp. Iar eu aveam ochelari 3D, deci clar trebuia să fiu marcată. Doar că am izbucnit frenetic în râs. Nu-mi venea să cred că am venit la așa ceva. Îmi tot fusese lăudat domnul Marvel cu efectele lui speciale. Auzisem totuși că l-a cam lăsat inspirația și că pentru a-și acoperi pata gri de pe creier vrea să-l facă pe Iron Man gay, dar n-am crezut că este atât de grav.
Toată acțiunea filmului a fost una fadă, care s-a învârtit în același cerc clasic cu băiatul îmbrăcat în păianjen salvând-o pe ea și pe restul lumii fără un efort mortal, cu un final previzibil încă din primele zece secunde de la debut. V-aș povesti câte ceva din el, o scenă care mi-a atras atenția, pe care am reținut-o, dar nu prea am ce. M-am gândit că poate copiii s-or distra cu așa producție, că nah super-eroi, dar nope. În sală nu era nici urmă de minor, deși ora nu le era interzisă. Doar adulți, care se uitau prin telefoane și se foiau pe scaunele pline de floricele, care cred că au sărit și ele din cutie de plictiseală.
Așadar dacă vreți să vedeți un film bun la cinema, NU mergeți la Spider-Man! Veți râde cinci minute de voi înșivă, vă veți întreba ce căutați aici, dar la final veți consta că ați pierdut două ore prețioase din viața voastră degeaba și că mai bine rulați un Netflix acasă. Filmul lui Marvel nu are nicio morală la final, nimic la care să reflectezi, nimic, nimic. Este gol total! Nu l-aș recomanda nici copiilor, mintea lor merită mai mult decât această insultă americană, cu buget astronomic degeaba.
