Se poate lua coronavirus din aer? Toată lumea trebuie să ştie ultimele dezvăluiri ale specialiștilor

coronavirus2

Panica este mare în aceste zile, iar sursele de informare cu privire la coronavirus sunt esenţiale. Un reputat profesor din Coreea de Sud a vorbit recent despre modul în care teribilul virus se transmite. Acesta spune că virusul nu se poate lua direct din aer, însă sunt mai multe moduri în care ne putem infecta. Mare atenţie la sfaturile de mai jos ale profesorului. Pot face diferenţa intre o infectare sau nu.

Coreea de Sud, exemplu privind lupta împotriva coronavirus

Se pare că în toată Coreea de Sud lumea poartă mască, cu toate că nu toţi sunt bolnavi. Cu toate acestea, ei se protejează înainte de testare. La ora actuală, aceasta este una dintre cele mai sigure ţări din lume atunci când vine vorba de sănătate. Profesorul Kim Woo-Jiu de la Spitalul Universitar Guro din Seul, este unul dintre cei mai respectaţi profesori din Coreea de sud atunci când vine vorba de boli infecţioase şi viruşi. Acesta a explicat pe larg cum se răspândeşte de fapt coronavirus.

Anunţul profesorului

„Când tuşim sau strănutăm expulzăm picături. Practic, scuipăm. Trebuie să fie mai mari de 5 microni pentru a fi considerate picături, iar o singură picătură conţine multe virusuri. Mă refer la cele provenite de la o persoană infectată. Pentru că picăturile sunt mai mari de 5 microni, acestea urmează o traiectorie curbă, ca un curcubeu, şi aterizează de regulă la o distanţă între 1 metru şi 2 metri. În acel moment, virusul te poate infecta prin ochi, nas sau gură„, a spus profesorul Kim Woo-Jiu.

Se ia sau nu coronavirus din aer

”Cu aerul este o chestiune uşor diferită. Explic mai încolo. Aşadar, principala cale de transmitere este prin picături. A doua rută… Atunci când strănutăm sau ne curge nasul, avem tendinţa să ne ştergem nasul cu mâna, nu? O facem fără să ne gândim. Iar virusul ajunge pe mână. Apoi vin şi vă strâng mâna. V-am transmis virusul prin contact direct. Aceasta este a doua cale. Apoi, a treia, este prin contact indirect. Atunci când un pacient strănută sau tuşeşte, picăturile ajung şi pe suprafeţele din jur, pe masă, pe clanţa uşii, pe tastatură… Iar virusul poate supravieţui acolo de la câteva ore până la mai mult de 3 sau 4 zile. (…) Pe hârtie sau textilele din care sunt făcute hainele noastre, nu atât de mult. Pe hârtie, poate o zi. Depinde de temperatură şi umiditate. Pe o masă ca aceasta, poate să supravieţuiacă chiar şi 5-7 zile. Deci când atingi suprafaţa după câteva ore, virusul de pe mâna ta încă este activ. Închipuie-ţi ce se întâmplă dacă îţi atingi apoi faţa”, a mai spus cercetătorul.

Practic, nu te poţi infecta din aer

„Aşa este. În mod obişnuit, în viaţa de zi cu zi, te infectezi prin picături, prin contact direct şi contact indirect. Acestea fiind spuse, te poţi totuşi infecta din aer în anumite condiţii. Este vorba despre transmiterea prin aerosoli. Recent, mii de persoane dintr-o sectă religioasă numită Shincheonji s-au infectat în Coreea de Sud. Biserica era la etajul 10 al unei clădiri, într-un spaţiu închis. Ferestrele erau închise pentru că era iarnă. Imaginaţi-vă câteva sute de oameni, adunaţi la un metru sau doi distanţă unul de altul, rugându-se sau cântând ore în şir. Dacă acolo se află o persoană infectată, gândiţi-vă câte picături produce. Cu toţii scuipăm, chiar şi când vorbim normal, dar cineva care cântă sau ţipă va produce mai multe picături”, a mai declarat Kim Woo-Jiu.

Avertismentul profesorului

„Vă amintiţi când am spus că o picătură este mai mare de 5 microni? Când oamenii strigă sau ţipă, nu toate picăturile ajung jos, nu aterizează la o distanţă de un metru sau doi, pentru că pot fi curenţi care să bată şi din lateral. Picătura poate parcurge o distanţă mai mare, iar pe drum poate să se „usuce”. Picăturile se micşorează la mai puţin de 5 microni şi se transformă în aerosoli. Pentru că sunt mai uşori, aceştia sunt afectaţi mai puţin de gravitaţie şi pot parcurge mai mult de 2 metri. Astfel că se poate infecta chiar şi o persoană care stă la mai mult de 2 metri distanţă. De aceea, adunările în spaţii închise din biserici, din birourile de call center şi orice altă zonă aglomerată închisă, în care oamenii vorbesc tare sau mănâncă, sunt riscante. Dar afară, de exemplu, pe cărările din parc, care sunt spaţii deschise, transmiterea pe această cale este improbabilă”, a conchis profesorul sud-coreean.

Revista Presei