Toggle Menu
  1. Home/
  2. News/

Tami, o fetita de cinci ani, cu tulburare cu spectru autist, “ascunsa” de educatoarea unei gradinite pe durata unei inspectii. Bucuresti, 2019.

  1. Home/
  2. News/

O fetita de cinci ani, de la o gradinita din sectorul 1 din Capitala, a fost mutata la alta grupa, in ziua in care urma sa aiba loc o inspectie. Educatoarea si directoarea au hotarat ca Tamara, copilul care sufera de tulburare cu spectru autist, si inca alti doi copii care “nu dadeau bine”, sa treaca in alt colectiv decat cel in care mergeau zi de zi, pentru ca inspectorul sa nu aiba nimic de reprosat.

Prima care a reactionat la aceasta masura aberanta luata de directoare si educatoare a fost matusa fetitei, care a scris pe Facebook intamplarea. “Tamara are 5 ani, este inteligentă, ştie alfabetul, spune poezii, pictează, vorbeşte engleză, are fantezie. Nu este un copil problemă, nu este agresivă. Tamara merge la terapie, face progrese şi are însoţitor. Deci educatoarea nu trebuie să depună vreun efort în plus. Ca şi alţi copii diagnosticaţi cu TSA, are sindrom hiperkinetic şi probleme de PR, ca să spun aşa”, a scris mătuşa copilei.

Intr-o discutie care a avut loc pe WhatsApp, mama a fost instiintata de educatoare ca fetita va fi mutata in alta grupa:

“Mamă: Am înţeles că miercuri merge în altă grupă doar ea?!

Educatoare: Vor mai fi şi alţi copii (2-3 în cazul în care vor fi prezenţi) şi vor sta cu domnişoara Andreea.

Mama: Dar ce se întâmplă? De ce doar ei sunt duşi în altă parte?

Educatoare: Pentru că avem inspecţie.

Mama: Şi ei sunt uscăturile şi trebuie ascunşi? Am înţeles. Nicio etică. Dacă adulţii discriminează copiii, colegii lor au exemplu de urmat. Trist!”.

Totodata, matusa fetitei mai afirma ca directoarea a sfatuit-o pe mama Tamarei sa faca un alt copil. „Şi ca şi cum toată această regie nu e suficientă pentru a te întoarce pe dos, aflu că doamna directoare are un EQ (inteligenţă emoţională) echivalent cu cel al unei buturugi: Doamnă, ascultaţi-mă pe mine. Faceţi toate analizele şi faceţi altul (copil) (i-ar fi spus directoarea mamei fetiţei). Nici în momentul de faţă nu reuşesc să cuprind cu mintea o asemenea mârlănie emoţională”, se mai arăta în postarea de pe Facebook.

Iata cum suna intreaga postare pe Facebook a matusii Tamarei:

“Zi mare azi la gradnita nr. 42 de pe str. Gala Galaction din sectorul 1 al mandrei noastre capitale. Doamna/domnisoara MM are inspectie la grupa. Copiii pregatiti, probabil si emotionati… Domnisoara educatoare a fost, fara indoiala, bine instruita in prealabil deci totul va merge zeiss. Dar ce sa vezi?! Lipsa la inventar. Cel putin doi copii lipsesc azi din grupa domnisoarei educatoare. DOAR AZI! Un baietel si o fetita. Nu ar fi GDPR din partea mea sa mentionez numele baietelului insa fetita este nepoata mea, Tamara-Maria.

De ce lipseste? Pai e inspectie iar Tamara are TSA – Tulburare de spectru autist si prin urmare nu corespunde standardelor in vigoare.    Povestea a inceput acum vreo doua zile cand sora mea a aflat ca Tami (“si alti 2 – 3 copii, in cazul in care vor fi prezenti”) vor merge miercuri la alta grupa. Fireste, sora mea a intrebat “de ce?”. Raspunsul (din categoría “mind fuck”) a venit prompt si sec: pentru ca avem inspectie.

Tamara are 5 ani, este inteligenta, stie alfabetul, spune poezii, picteaza, vorbeste engleza, are fantezie, nu este un copil problema, nu este agresiva.   Tamara merge la terapie, face progrese si ARE INSOTITOR. Deci educatoarea nu trebuie sa depuna vreun efort in plus. Ca si alti copii diagnosticati cu TSA, are sindrom hiperkinetic si probleme de PR, ca sa spun asa. Limbajul si socializarea nu sunt punctele ei forte si are nevoie de ajutor pentru a intelege ca in comunitate zilele decurg conform unui “desfasurator”, ca oamenii interactioneaza unii cu ceilalti si ca nu intotdeauna putem obtine ce vrem cand vrem.

Prin urmare, pe langa terapie si implicarea parintilor, integrarea acestor copii in comunitate este esentiala.    Printre obiectivele gradinitei se numara si cele de mai jos. Atentie deci! – sanse egale pentru toti copiii, legate de instruire si educatie; – stimularea si motivarea copiilor pentru invatare; – respectarea ritmului propriu in vederea obtinerii de performante; – un sistem educational deschis indreptat spre modernizare, spre viitor.

Cu toate aceastea doamna director E si doamna educatoare MM au luat aceasta decizie, de a muta “copiii problema” la alta grupa DOAR pe durata inspectiei. Ca pe vremea cand eram eu la scoala. Tovarasa invatatoare isi dadea gradele (sau asa ceva) iar instructia elevilor era facuta in prealabil. Cine sa ridice mana, ce intrebari se vor pune, toata lumea tunsa cu tac’su cu pampoane la scoala etc… Ca sa dea bine la inspectie.

Personal consider ca ar fi fost in beneficiul gradinitei ca personalul si fi aratat ca are deschiderea de a lucra si cu copii mai speciali. Dar mentalitatea este o mostenire greu de gestionat daca neuronii nu lucreaza mana in mana.   Si ca si cum toata aceasta regie nu e suficienta pentru a te intoarce pe dos, aflu ca doamna directoare are un EQ echivalent cu cel al unei buturugi. “Doamna, ascultati.ma pe mine, faceti toate analizele si faceti altul” (copil!). Nici in momentul de fata un reusesc sa cuprind cu mintea o asemenea marlanie emotionala.

Doamna directoare a ajuns sa lucreze cu copiii nu din pura chemare pentru aceasta meserie ci pentru ca in copilarie a fost profund impresionata de educatoarele care veneau rujate la gradi. Si pentru ca si.a dorit cu suficienta disperare acest lucru, cand s.a facut mare s.a dat cu ruj si a fost angajata la gradinita nr.42. Altfel nu imi pot explica faptul ca asemenea personaje lucreaza cu copii.

Doamna directoare este si taietor-spanzuratorul sef al gradinitei nr. 42. Daca nu reusesti sa.ti depui copilul la gradinita la ora 8.30 (cel tarziu), poti suna linistit la munca sa te ceri acasa pentru ca nu ai cu cine lasa copilul. Din ordinul doamnei E, la ora stabilita se pune zavorul pe poarta ca la Doftana.

Din cate cunosc de la alti parinti de copii cu TSA, in Romania nu exista institutii de invatamant prescolar dedícate acestor copii. Si atunci cu ei cum ramane? Parintii acestor copii sunt si ei platitori de taxe care nu numai ca nu primesc vreun sprijin de la stat – ar fi o mega utopie! Copiii cu cancer nu primesc nici o macar o aspirina, daramite un copil cu autism. Ei, acesti platitori de taxe scot lunar mii de lei din piatra seaca pentru a asigura copiilor terapia atat de necesara, pe langa darile platite catre statul ce asigura salariul educatoarei MM si pe al directoarei E.

Nu e nevoie sa fii parinte ca sa stii cum se fac inscrierile la gradinite sau scoli. Mutatii, spertzuri, PCR. Si daca intr.un final apoteotic, copilul (obligatoriu cu insotitor pentru ca altfel “nu vi.l accepta nimeni, doamna”) este primit intr.o gradinita de stat, acest lucru va fi impachetat sub forma de favoare. Cotizatia e si aia obligatorie.

Am incercat sa intru in contact telefonic cu Inspectoratul Scolar. Esec total! Prin urmare voi face o sesizare scrisa. Voi continua cu Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii… nu imi fac iluzii dar ii voi tracasa atat cat imi sta in putere.   In incheiere: 1. Ca fie treaba oabla, declar ca, din motive tehnice, nu sunt “mamica” si probabil nici un voi fi insa imi pot imagina cam ce este in sufletul unui parinte de copil “necorespunzator normelor”, care se confrunta permanent cu asemenea… cadre si atat. Caci pedagogi nu ii poti numi. 2. “Nu ai cu cine vorbi”, “asta e, degeaba te enervezi”, pasivitatea, acceptarea soartei nu sunt solutia. Cu atat mai mult in vremurile pe care le traim. Ne incordam si noi oleaca mai tare, la urmatoarele alegeri?”.

Ioana