Când s-a vorbit pentru prima dată despre emanciparea femeilor și dorința ca acestea să fie egale cu bărbații nimeni nu s-ar fi gândit la ea. Și totuși, peste ani, Angela Merkel a pus în practică aceste deziderate. Nu doar că le-a pus, dar le-a și dus pe cele mai înalte culmi.
Dincolo de ceea ce se știe deja despre femeia care conduce cu mână de fier Germania sunt și secrete bine ascunse. Angela Merkel are un trecut întunecat și povești uluitoare Mai mult, aceasta a avut legături cu serviciile secrete, dar și cu România.
Trecutul întunecat al Angelei Merkel
Cea mai puternică femeie din Germania, dar și din Europa a reușit să dea lovitura în 2005. Atunci a ajuns prima femeie cancelar a Germaniei. Se știe că în Germania cancelarul conduce țara, președintele are un rol decorativ, el nefiind ales prin vot direct de către cetățeni.
Angela Merkel s-a născut în Hamburg, acolo unde tatăl ei, Horst a studiat teologia, iar mama ei Herlind Kasner era profesoară de limba latină și engleză. După ce și-a încheiat educația, tatăl ei a acceptat un pastorat la Quitzow, Brandenburg și și-a mutat familia în Germania de Est (Republica Democrată Germană de atunci), la doar câteva săptămâni de la nașterea Angelei Merkel. În 1957 s-au mutat din nou la Templin, unde Merkel a terminat liceul în 1973.
Tot în acel an, a plecat la Leipzig pentru a studia fizica la Universitatea Karl Marx (acum Universitatea din Leipzig). Acolo și-a cunoscut primul soț, colegul de fizică Ulrich Merkel, iar cei doi s-au căsătorit în 1977. După ce a terminat studiile în 1978, Angela Merkel a lucrat ca membru al facultății academice la Institutul Central de Chimie-Fizică al Academiei de Științe din Berlinul de Est. În 1982, Merkel și soțul ei au divorțat, însă, și-a păstrat în continuare numele. În 1986 Merkel a finalizat și un doctorat în chimie cuantică.
Legăturile lui Merkel cu Stasi
Așa cum a fost cazul majorității copiilor care au crescut în Germania comunistă, Merkel a participat la organizațiile de tineret ale statului. A fost membru al Tinerilor Pionieri (în 1962) și al Tineretului German Liber (în 1968). Implicarea ei cu Tineretul German Liber a dus la controverse, deoarece unii dintre foștii ei colegi de la Institutul Central de Chimie-Fizică au afirmat că a fost activă ca secretară pentru propagandă la institut, deși Merkel a susținut că este responsabilă pentru cultură și afaceri (de exemplu, achiziționarea de bilete de teatru). Merkel nu a depus nicio cerere pentru a fi membru al Partidului Unității Socialiste, iar când a fost abordată de personalul Ministerului Securității Statului (Stasi) pentru a deveni informator, a refuzat.
Căderea zidului Berlinului, norocul lui Merkel
După căderea Zidului Berlinului în 1989, Merkel s-a alăturat noului partid înființat, Trezire Democratică, iar în februarie 1990 a devenit purtătorul de cuvânt al biroului de presă al partidului. În acea lună, partidul s-a alăturat Alianței conservatoare pentru Germania, o coaliție dintre Uniunea Socială Germană (DSU) și Uniunea Creștin Democrată (CDU). Cu câteva zile înaintea primelor alegeri libere din Germania de Est din martie 1990, s-a aflat că președintele partidului Trezire Democratică, Wolfgang Schnur, lucra de ani buni ca informator Stasi. Deși știrea a zguduit susținătorii Alianței, coaliția a fost victorioasă, iar Trezirea Democratică a devenit parte a guvernului, în ciuda câștigării a doar 0,9% din voturi. Merkel a devenit purtătorul de cuvânt adjunct al guvernului Lothar de Maizière (CDU). Ea a intrat în CDU în august 1990, iar partidul s-a unit cu omologul său occidental la 1 octombrie, cu o zi înainte de reunificarea Germaniei.
La primele alegeri din decembrie 1990, Merkel a câștigat un loc în Bundestag (camera inferioară a parlamentului) reprezentând Stralsund-Rügen-Grimmen. Ea a fost numită ministru pentru femei și tineret, de cancelarul Helmut Kohl, în ianuarie 1991. Maizière, care a devenit vicepreședintele CDU după fuziunea partidelor de est și de vest, a demisionat din funcția sa la 6 septembrie 1991, din cauza acuzațiilor că ar fi lucrat pentru Stasi. Astfel, Merkel a fost aleasă pentru a-l înlocui în luna decembrie. După alegerile din 1994, Merkel a devenit ministru al Mediului și Conservării și a prezidat prima Conferință a Climatelor Națiunilor Unite pentru climă la Berlin, în martie-aprilie 1995. Merkel a fost aleasă secretar general al CDU pe 7 noiembrie iar pe 30 decembrie s-a căsătorit cu profesorul de chimie Joachim Sauer.
La sfârșitul anului 1999, un scandal financiar a lovit CDU, iar Kohl a fost implicat în utilizarea contribuțiilor ilegale ale campaniei. Odată cu scandalul, poziția lui Merkel și-a mărit mult vizibilitatea și popularitatea în publicul german, deși i-a supărat pe loialiștii lui Kohl. La 10 aprilie 2000, Merkel a fost aleasă șefă a CDU, devenind prima femeie și prima non-catolică care a condus partidul. În calitate de lider CDU, Merkel s-a confruntat cu efectele persistente ale scandalului financiar și ale unui partid divizat. Deși Merkel a sperat să fie propusă drept candidat pentru funcția de cancelar la alegerile din 2002, majoritatea partidului său și-a exprimat preferința pentru Edmund Stoiber din Uniunea Social-Creștină (CSU). După ce CDU-CSU a pierdut alegerile, Merkel a devenit liderul opoziției.
Cum a ajuns cancelarul Germaniei
CDU-CSU a câștigat 35,2% din voturi, în timp ce ambele părți căutau aliați în încercarea de a forma un guvern, dar negocierile s-au dovedit inutile. În cele din urmă, CDU-CSU și SPD au stabilit un nou guvern „de mare coaliție”, cu Merkel în fruntea sa. La 22 noiembrie 2005, Merkel a preluat funcția de cancelar, devenind prima femeie, la 51 de ani, care a ocupat până acum funcția.
Mandatul ei a fost reînnoit la alegerile parlamentare organizate la 27 septembrie 2009. SDP a înregistrat cea mai proastă performanță din 1949, iar Merkel a putut forma un guvern împreună cu partenerul ei preferat, Partidul Liberal Democrat (FDP). Al doilea mandat al Merkel a fost caracterizat în mare măsură de rolul pe care l-a avut în criza datoriilor din zona euro. Alături de președintele francez, Nicolas Sarkozy, Merkel a susținut austeritatea ca fiind calea către redresarea economiilor deteriorate din Europa. Cel mai vizibil succes al Angelei Merkel în acea arenă a fost intrarea în vigoare în ianuarie 2013 a unui pact fiscal care a obligat guvernele semnatare să funcționeze în cadrul unor criterii specifice ale unui buget echilibrat.
„Oamenii mă acuză adesea că nu acționez destul de repede. Pentru mine, este important să iau în calcul toate opțiunile … rulând scenarii și nu doar experimente teoretice în capul meu”, a spus Angela Merkel.
Peste un milion de migranți au intrat în Germania în 2015, iar partidul Merkel a plătit un preț politic greu de cuantificat în cifre pentru poziția sa asupra refugiaților. Pe măsură ce reacția împotriva migranților s-a manifestat în cadrul protestelor de stradă și la urne, Alternativa de Dreapta pentru Germania (Alternative für Deutschland AfD) s-a numărat printre marii câștigători. Două săptămâni mai târziu, CDU a fost eliminată din coaliția de guvernare locală din Berlin, când a înregistrat cea mai proastă performanță electorală din Capitală. În 2011, Merkel a fost distinsă de SUA cu Medalia Prezidențială a Libertății.
Legătura lui Merkel cu România
În anii 70, atunci când era foarte tânăă, Merkel a venit în România unde și-a petrecut concediul pe litoralul Mării Negre. Gurile rele spun că aceasta ar fi fost văzută pe plajele de nudiști.
